ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE.
[Toponimie, prezentare generală a localităţii d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic] Din punct de vedere istoric, urmărirea evoluţiei în timp a unei aşezări umane trebuie să pornească de la dovezi concludente, argumentate ştiinţific prin documente, mărturii, arhive şi memorii.
În acest mod se poate demonstra şi naşterea uneia dintre cele mai frumoase zone de pe teritoriul judeţului Argeş –Oraşul Topoloveni. Aceasta s-a dezvoltat pe locul unei vechi aşezări rurale, iar prima atestare documentară a zonei datează din anul 1421 şi a fost întocmită pe vremea lui Radu Prasnaglava, fiul lui Mircea cel Bătrân. După cinci secole şi jumătate, mai exact din anul 1968, Topoloveni a fost declarat oraş. De atunci şi până în prezent a cunoscut o puternică dezvoltare atât din punct de vedere agrar, cât şi turistic.
Situat în partea centrală a României, în nord – vestul Munteniei, şi în două subunităţi morfostructurale, Piemontul Getic şi subunitatea colinară a Câmpiei Române, oraşul Topoloveni este preferat de turiştii care doresc să se recreeze tot în mediul urban, dar departe de factorii perturbatori. Pentru că în localitate se ajunge uşor, pe DN 7 Bucureşti – Piteşti, turiştii nu se sfiesc să viziteze zona de mai multe ori pe an.
De-a lungul timpului, au fost identificate proiecte de dezvoltare locală care au făcut şi continuă să facă obiectul unui portofoliu de oportunităţi pentru Topoloveni, dar şi pentru zonele limitrofe. În acelaşi timp reprezentanţii localităţii asigură că sunt deschişi la dialoguri şi colaborări, care vor avea ca efect dezvoltarea continuă a localităţii. Nici locuitorii oraşului şi nici cei ai zonelor limitrofe (Dealul cu Vii, Ţigăneşti, Boţârcani, Goroneşti, Crinteşti) nu se lasă mai prejos şi asigură că vor susţine, oferind forţa de muncă necesară, proiectele ce vor fi dezvoltate pe teritoriul aşezării.
Oraşul Topoloveni a reuşit să se remarce pe raza judeţului Argeş prin reţeaua hidrografică bogată, prin zăcămintele de ţiţei şi de gaze naturale, dar şi prin materialul lemnos.
Ca orice comunitate umană şi cea din Topoloveni îşi are suportul în existenţa unei activităţi economice care a asigurat oamenilor de aici cele necesare traiului. Localnicii s-au specializat, în timp, pe diverse meserii care pot asigura înfiinţarea unor fabrici de mobilă, confecţii, ambalaje ori a unui parc industrial. Chiar dacă vorbim de un mediu urban, oamenii au reuşit să înveţe şi îndeletnicirea agriculturii şi zootehniei. Tocmai de aceea, în prezent, au ajuns să fie lucrate culturi de viţă de vie, livezi, culturi de legume şi căpşuni sau să se crească peste 3768 capete animale (bovine, ovine, porcine).
Viticultura este un sector important deoarece este atestat faptul că în Topoloveni există o bogată tradiţie în cultivarea viţei-de-vie şi producerea vinurilor.
Sunt documente care susţin că la 1700 pe harta Ţării Româneşti (tipărită la Padova), stolnicul Constantin Cantacuzino a notat numele unde se aflau podgoriile ce produceau cele mai bune vinuri, printre ele figurând şi cele de la Topoloveni.
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.
[Istoria zidirii ei] Catedrala a primit avizul Sfântului Sinod în anul 2003, când s-a pus temelia doritului lăcaş al Domnului.
Simbolurile, după Erminia picturii bizantine de Dionisie din Furna, sunt însoţite de simbolurile româneşti. Vitraliile executate de Art Georgies din Iaşi, au fost alese în urma unor mari căutări îndrăzneţe pentru a executa o lucrare impresionanta.
În cupolă avem 16 deschideri mari cu:
- 2 icoane ale Maicii Domnului şi Mântuitorului;
- 30 de icoane ale Sfinţilor Apostoli şi Sfinţilor Prooroci 16 icoane ale Sfinţilor Români, pe partea de sus, în romanata fiecărei deschideri.
În partea frontală, cele trei deschideri au, în partea superioară, pe romanată (partea rotundă) trei icoane în culorile tricolorului, dispuse astfel:
- pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe – în centru, pe fundal galben, reprezentând ziua de hram a sfintei catedrale;
- pe fundal albastru este icoana Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care este şi patronul spiritual al oraşului a cărui prăznuire se face în fiecare an, în ziua de 25 octombrie, cu o mare manifestare locală, prilejuită de „Focul lui Sumedru” şi Sărbătoarea Vinului;
- pe fundalul roşu este icoana Sfântului Mina, sfânt militar ca şi cei doi sfinţi de care am făcut vorbire
În deschiderea dinspre Curtea de Argeş se află icoana Sfintei Filofteia ale cărei moaşte se găsesc la Sfânta Mănăstire Curtea de Argeş.
În deschiderea dinspre Bucureşti se află icoana Sfântului Calinic de la Cernica, în această mănăstire fiind şi moaştele sfântului.
Preoţi Slujitori: Preot Paroh Nicu Valentin din 2008, Preot Turturoiu Daniel din 2008, Preot Pavel Dănuţ Ghoerghe din 2011, cântăreţ fiind Soare Nicolae Mihail din 2008.
CIMITIRUL.
Cimitirul parohial se află situat in afara oraşului lângă Biserica parohială Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil, Topoloveni.
PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI.
[Activitate culturală] Parohia organizează în fiecare an concerte de colinde cu ocazia sărbătorilor Naşterii Domnului cu invitaţi de renume şi coruri din toată ţara alaturi de Corul Casei de Cultură „Preot Ion Ionescu” din Topoloveni dirijate de Preot Profesor Doctor Ion Isăroiu. [Activitate filantropică] În paragul sărbătorilor importante de peste an un grup de tineri sub atenta îndrumare a preoţilor slujitori fac pachete cu ajutoare, alimente, distribuindu-le familiilor nevoiaşe ale parohiei.[Numărul de credincioşi] Parohie este formată din 1534 familii de credincioşi ortodocşi conform fişei parohiale întocmită în luna februarie 2015..